Adevărul Crud
Am inițiat despărțirea?
Da.
Mi-am dorit-o?
Nu.
Undeva adânc, nici acum nu mi-o doresc.
Ce mi-aș fi dorit? Să vină lângă mine, real, să spună ceva de genul:
„Nu știu cum am ajuns aici. Mă doare și mi-e frică. Sunt confuză, nu știu dacă ce îmi doresc e să fiu cu tine sau să ne despărțim. Te iubesc, dar nu știu dacă pot să te iubesc așa cum vrei tu. Sunt aici lângă tine și nu vreau să plec sau să pleci. Nu vreau să ne separăm și mai ales nu vreau să ne despărțim. Nu știu ce e de făcut.”
Mi-aș fi dorit adevăr, prezență, întâlnire.
Ce am primit în schimb?
Multă liniște, și un “ok” rece,
multe replici revoltate pe tema logistică și financiară,
pe parcursul a câtorva săptămâni,
un “n-o să te iert niciodată că ne dai afară din casă”
și ulterior un “NU” sec la întrebările:
“Îți dorești despărțirea?”
“Îți dorești separarea?”
…urmate de o discuție scurtă și stângace în care am concluzionat că vedem lucrurile diferit,
și o declarație forțată de la mine că nu îi mai cer transformarea.
Băiatul și Bărbatul
Dar asta este băiatul din mine,
care cere întregire din exterior,
care împinge și acuză – mai ales pe el însuși.
Bărbatul din mine știe că relația noastră emoțională a murit demult.
- Din perspectiva ei: de când i-am cerut imposibilul în pat.
- Din perspectiva mea: de când am realizat că nu m-a ales…
Că am investit într-o iluzie toate resursele mele,
că ceream o schimbare imposibilă,
că “vina” e a fiecăruia,
dar responsabilitatea de a-ți respecta propriile dorințe și nevoi vine din interior.
Confruntare: Reflexii paralele
- Băiatul căuta validare și aprobarea ei.
Bărbatul se conținea și semnaliza compromisul interior. - Băiatul era anxios și gălăgios.
Bărbatul era tăcut și așezat. - Băiatul își lega valoarea de cât de bine o schimba pe ea.
Bărbatul se ocupa de propria construcție. - Băiatul se anestezia cu iarbă, poker, jocuri, porno, dopamină ieftină.
Bărbatul cerea disciplină, meditație, solitudine. - Băiatul își mărturisea trăirile căutând aprobare.
Bărbatul lucra la el prin introspecție. - Băiatul făcea sport pentru imagine.
Bărbatul își testa limitele prin corp. - Băiatul iubea durerea, nu schimbarea.
Bărbatul știa că transformarea începe cu pași mici:- disciplină la trezit,
- muncă,
- traversarea disconfortului,
- refuzul amânării.
Ultima pierdere
- Băiatul plângea pentru insuficiență și căuta reconciliere.
Bărbatul plângea pentru ce știa că a pierdut deja. - Băiatul suferea că ea și-a pierdut respectul față de el.
Bărbatul înțelegea că respectul se pierde mai întâi în tine.
Cuvântul final
Adevărul este că ea s-a despărțit de mine de mult.
Ea a evitat apropierea – din frică.
Eu am evitat despărțirea – tot din frică.
Însă bărbatul din mine a găsit un moment de curaj în care a vorbit.
Pentru că el nu mai luptă să fie ales.
Luptă să rămână.
Nu fuge de durere.
Nu cere – se ridică. Luptă să rămână și nu fuge de durere.
Un barbat in reconstructie 